Featured

Călătorii cu buget redus

Primesc des întrebarea Cum de călătorești așa mult? De unde  ai  atâția  bani? Și, întotdeauna, sunt sinceră când spun că nu călătoresc așa mult, nu atât de mult pe cât aș vrea și nici nu am o grămadă de bani. Dacă aș avea, sigur  aș  călători  mai  des  și în locuri mai îndepărtate. Sunt totuși câteva lucruri pe  care  le  poți  face ca să  călătorești mai des și, o să las mai jos câteva sfaturi pentru cum să faci să călătorești cu buget redus.

  • Cumpără biletele de avion cu mai mult timp înainte și urmărește companiile low-cost (RyanAir, WizzAir, Blue Air, EasyJet, Pegasus Airlines). Eu am zburat cu 20 euro dus-întors București-Milano, 50 euro dus-întors București-Bruxelles, 70 euro dus-întors București-Istanbul.
  • Fii flexibil cu datele.  Știu că nu e întotdeauna posibil dar e  știut  deja  faptul  că  zborurile  din  timpul  săptămânii sunt mai ieftine decât cele din weekend.
  • Călătorește în afară sezonului.  Vara e cel mai scump și cel mai aglomerat,  în schimb,  dacă  mergi  în  aceleași  locuri în lunile de toamna-iarnă prețurile și grămezile de oameni scad semnificativ.  În ultimii ani am fost în februarie la Atena, Roma și Lisabona și a fost superb. Vreme bună, prețuri mai mici și experiențe frumoase. În Tunisia am fost la sfârșitul  lui decembrie și a fost superb. În plus, o noapte la un hotel de 4 stele din Sousse m-a costat aproximativ 70 lei.
  •  Renunta la bagajul de cala.  Mai ales dacă pleci într-un city-break. Economisești bani și sincer, nu ai nevoie de mai mult de un rucsac.
  • Stai la hosteluri, AirBnB, pensiuni, bed&breakfast. Eu stau foarte mult la hosteluri și prețurile sunt între 10-20 euro/noapte în funcție de tipul de camera și locație. De obicei, hostelurile sunt poziționate central, sunt curate, sigure și pline de oameni dornici de aventură ca și tine.
  • Mergi în tururi gratuite.  În orice oraș cu un număr decent de turiști există ceva ce se numește free walking tours. Sunt tururi organizate de localnici, sunt gratis dar  ești încurajat să lași ceva bani  la sfârșit. De obicei, se lasă cam 5-10 euro. Eu am făcut free walking tours în Atena, Budapesta, Bruxelles, Londra, Florența, Lisabona și de fiecare dată am primit sfaturi utile.
  • Verifică atracțiile turistice gratuite. Foarte multe muzee din Londra au intrare gratuită. La fel și lăcașurile de cult (moscheile din Istanbul, domul din Florența, Catedrala Se din Lisabona). Alte lăcașuri de cult nu percept taxa duminică sau în timpul slujbei. Eu am vizitat St. Paul’s Cathedral și Westminster Abbey fără să plătesc.
  • Mănâncă street food.  Mâncarea în restaurante poate fi destul de scumpă dar poți avea o  experiență  culinară  autentică  și încercând street food. Sandwich-urile cu peste de pe malul Bosforului, simit-ul turcesc, pateurile cu cod din Lisabona, schiaciata în Florența, gyros în Atena, sandwich-ul cu ton și makroudh în Tunisia, au fost nu doar delicioase dar și ieftine.
  • Vizitează parcurile și grădinile orașelor. De obicei, au intrare liberă.
  • Verifică zilele din an când muzeele au intrare liberă. Prima duminică din luna intrarea la Acropole e gratuită, la fel și Galeriile Ufizzi. E posibil să fie aglomerat dar cu trezit devreme și răbdare se face.
  • Investește într-un city pass. De cele mai multe ori îți oferă reduceri substanțiale. Cu Lisbon card am avut transport gratuit în oraș, trenul până la Sintra gratuit și reduceri la muzee.
  • Mergi pe jos. Depășește  centrul  și  atracțiile  turistice  și observă  oamenii, clădirile, piețele. Doar așa poți să-mi faci o idee despre cum e viață localnicilor.

  Din experiență mea de călătoare, astea sunt sfaturile pe care pot să le dau. Sper să va fie de folos!

Recomandarile lunii ianuarie

Aș dori să încep acest articol cu un călduros La mulți ani! și numai urări de bine în noul an. Și pentru că e o perioada în care mulți dintre noi sunt încă în vacanță și dispun de timp liber am revenit cu câteva recomandări. De carte, film și rețetă. Sper să va placă.

Carte: Femeia cu chimono alb

Criticii au spus despre această carte că e cea mai frumoasă carte despre Japonia de la Memoriile unei gheișe încoace. Dar singurul lucru pe care îl au în comun cele două cărți este țara unde se petrece acțiunea. Cele două cărți tratează subiecte diferite, plasate în diferite perioade din istoria Japoniei și cam aici se opresc asemănările. Femeia în chimono alb descrie povestea de dragoste aparent imposibilă dintre o japoneză și un american, după 12 ani de la terminarea războiului, în anul 1957, vreme în care americanii erau în continuare văzuți ca niște dușmani iar căsătoriile mixte erau foarte rare și deseori neadmise de societate. Copiii de rasă mixtă, proveniți din aceste căsătorii erau nu numai discriminați și marginalizați ci uneori chiar omorâți. Femeia în chimono alb e o poveste romantică dar în același timp foarte tristă. Pe mine m-a ținut cu sufletul la gură cartea aceasta și de aceea v-o recomand și vouă.

Film: The Ramen Girl

Abby este o tânără americană care simte că nu a făcut nimic cu viața ei așa că vine la Tokyo să fie împreună cu iubitul ei Ethan și să facă relația să meargă. Dar lucrurile nu merg așa cum își imagina ea, Ethan pleacă cu afaceri în Osaka fără să-i promita lui Abby că se mai întoarce și ea rămâne singură și părăsită în Tokyo. Într-o seară, după ce își face un bilanț al vieții și decide că e o ratată, Abby merge la micul restaurant de peste stradă și după ce plânge și își spune oful proprietarilor nevorbitori de engleză, aceștia încearcă să o consoleze și îi oferă un bol cu ramen. Și așa începe magia.

Abby îl convinge pe proprietarul morocănos al restaurantului să o învețe să gătească ramen și mai rămâne o perioada în Tokyo. Ce se întâmplă mai departe rămâne să descoperiți vizionând filmul. Nu e vreo mare capodoperă dar e drăguț și are un mesaj pozitiv.

Rețetă: Sushi bowl

Pentru că recomandările din acesta lună au că temă principală Japonia și pentru că suntem într-o perioadă în care am mâncat multe bunătăți românești și restaurantele străine sunt închise, va propun un sushi bowl după rețeta faimoasei Jamila. Nu am încercat rețeta dar având în vedere persoana care a postat-o, am mare încredere că e o rețetă ușor de făcut și foarte gustoasă, ca mai toate rețetele Jamilei.

Recomandările lunii decembrie

Luna decembrie este luna cadourilor, a sărbătorilor, a momentelor petrecute în familie și e luna perfectă în care să stai în casă și să citești o carte bună în timp ce afară ninge. Recomandările din acesta luna se îndreaptă evident către Crăciun, sărbătoarea pe care o așteptăm cu mare drag.

Carte: O zi de decembrie

Cred că O zi decembrie este cartea perfectă pentru acesta lună atât datorită titlului cât și datorită poveștii și finalului acesteia. Cartea asta e ca o comedie romantică în care cei doi se văd, simt că sunt făcuți unul pentru altul dar viața nu-i ajută să fie împreună decât mai târziu. Contrar așteptărilor și recenziilor, O zi de decembrie nu e o carte siropoasă ci are și un pic de dramă iar personajele sunt persoane cu care mulți dintre noi se pot identifica. Vă recomand să o citiți într-o zi friguroasă de decembrie alături de un ceai aromat și niște prăjiturele delicioase.

Film: Jingle Jangle: A Christmas Journey

Un film plin de magie, muzică, mister, creativitate și reuniuni de familie potrivit pentru întreaga familie. Filmul a fost lansat pe Netflix la sfârșitul lui noiembrie, are un aer ușor de epocă și multă magie, jucării și cadouri. Este povestea marelui inventator de jucării Jeronicus Jangle care în urmă unor dezamăgiri petrecute cu mulți ani înainte își pierde încrederea atât în abilitățile sale cât și în magia Crăciunului. Lucrurile însă se schimbă atunci când nepoata să Journey vine să petreacă sărbătorile alături de el.

Luna aceasta am decis să nu fac recomandări de prăjituri pentru că e o perioada în care localurile sunt închise. Am decis în schimb să vă doresc Sărbători Fericite cu multă santate și toate cele bune! Și ne revedem în 2021.

Cum călătorim când nu putem călători?

Cred că ultimele luni (și probabil nici următoarele) nu au fost cele mai potrivite pentru a călători sau pentru a face planuri de călătorie. Granițele se închid și se redeschid de pe o zi pe alta, noi măsuri de siguranță se impun în fiecare zi și ne găsim în imposibilitatea de a plănui ceva concret. Cu toate acestea, și cu tot dorul de călătorii pe care îl simt, am alcătuit o lista cu câteva lucruri pe care eu le fac pentru a suporta mai ușor interdicțiile de călătorie.

  1. Citesc cărți despre țări și locuri îndepărtate

De fiecare dată când călătoresc îmi place să citesc cărți a căror acțiune se petrece în țară respectivă sau autori locali. Dar la fel de mult îmi place să citesc și cărți despre locuri pe care încă nu le-am văzut.

2. Mă uit la filme care te duc în alte colțuri de lume. Ador filmele a căror acțiune se petrece în locuri la care eu visez. Mi se pare că odată cu personajele, descopăr și eu acele locuri.

3. Urmăresc vloguri de călătorie.

Pe Youtube sunt o mulțime de travel vloggers care își filmează călătoriile și au făcut din asta un stil de viață. Unii sunt talentați și profesionișți, alții mai puțin dar cert e că există de toate pentru toți, trebuie doar să găsești ce ti se potrivește. Mie îmi place foarte mult canalul lui Jason Billam, un britanic drăguț, respectuos și amabil care face videoclipuri de calitate. Jason a vizitat o mulțime de locuri, unele foarte populare și cunoscute dar și altele mai puțin cunoscute precum Kazakhstan sau Algeria.

4. Citesc bloguri de călătorie.

Ca și în cazul travel vloggers există și foarte multe blog-uri de călătorie. Unele mai faimoase, altele mai puțin. Eu o citesc cu mare drag pe Brooke Saward de la http://www.worldofwanderlust.com .E o australianca simpatică și aventurieră care scrie despre călătoriile ei cu mare pasiune.

5. Ascult podcast-uri de călătorie.

Asta e un lucru pe care îl fac de puțîn timp și pe care îl ador. De când am descoperit The Travel Diaries, diminețile mele arată altfel. Podcast-urile lui Holly sunt sub forma unor interviuri cu opt întrebări despre călătoriile invitaților ei. La The Travel Diaries îmi plac foarte mult invitații (persoane celebre sau persoane care activează in domeniul călătoriilor și turismului), formatul lor și poveștile de călătorie. Mai sunt o mulțime de astfel de podcasts pe Spotify trebuie doar să găsiți ce va place.

Cam astea sunt lucrurile pe care le fac eu pentru a continua să călătoresc și când stau acasă. Chiar dacă nu călătoresc fizic, măcar mă educ și mă informez în legătură cu locurile pe care cu siguranță le voi vizita cândva.

Recomandările lunii noiembrie

Toamna s-a instalat confortabil, zilele s-au scurtat vizibil, temperaturile au scăzut simțitor și restricțiile impuse în această pandemie devin mai multe și mai aspre. Asta înseamnă că petrecem mai mult timp acasă, citind, vizionând filme și mâncând prăjituri. Recomandările din acestă lună sunt perfecte pentru această toamna atipică în care ne aflăm și au legătură cu un oraș foarte drag mie: Viena.

Carte: Sărutul pictat

Cu Klimt și cu artă lui am făcut cunoștință prima dată când am mers la Viena, fiind un artist celebru și apreciat și o mândrie națională. Tabloul său “Sărutul pictat” este extrem de celebru și extrem de reprodus dar, povestea din spatele lui este mult mai puțin cunoscută.

În cartea ei, Elizabeth Hickey dezvăluie povestea celebrului cuplu Gustav Klimt – Emilie Flogge și toate evenimentele care au dus atât la începerea relației neconvenționale dintre cei doi cât și la pictarea celebrului tablou. Este o carte foarte frumoasă și interesantă, reușește să te transpună în Viena secolului al XIX-lea, orașul cafenelelor elegante, al operei și al unei comunități artistice în plină afirmare.

Povestea este spusă când de Emilie, fetița de 12 ani trimisă să ia lecții de desen cu tânărul artist, când de Emilie, femeia refugiată la casa ei de la țară în timpul războiului. Pe lângă povestea din spatele celebrului tablou, în această carte mai aflăm și povestea altor tablouri pictate de Klimt, tablouri cunoscute precum portretele lui Emilie și al lui Adele Bloch Bauer sau tablourile pictate pentru Facultatea de Medicină din Viena.

Film: Woman in gold

Woman in Gold este povestea Mariei Altmann, o femeie evreică care locuiește în Los Angeles și se hotărăște să dea în judecată statul austriac pentru recuperarea celebrului tablou al lui Klimt Portretul lui Adele Bloch-Bauer, mătușa ei. Tabloul fusese confiscat de către autoritățile naziste iar Maria, alături de un tânăr avocat american este hotărâtă să îl recupereze. Acest film este o prețioasă lecție de artă și cultură, filmat în Viena în locuri precum Palatul Belvedere. Îi are pe Helen Mirren și pe Ryan Reynolds în rolurile principale și este perfect pentru cei care vor să vadă filme mai ” serioase”.

Prăjitură: Nedelya

Pentru că recomandările de carte și de film sunt legate de Viena, aș fi vrut să recomand la secțiunea Prăjitură celebrul Sachertorte, o prăjitură cu ciocolată devenită deșert național în Austria dar care nu se găsește în România. În schimb, dacă ajungeți la Viena vă recomand să mâncați Sachertorte la Cafe Sperl, o cafenea celebră din Viena care vă va oferi o experiență culinară aparte, dar și una culturală.

Dar dacă totuși vreți torturi bune și sunteți în București trebuie neapărat să încercați torturile Nedelya. Au o varietate mare de torturi (mousse, velvet cake, medovik sau profiterol) și sunt delicioase. Porțiile sunt mari, prețurile accesibile și gustul de neuitat.

Filme cu care să călătorești prin Europa

Nu putem călători momentan dar putem să visam. Și putem să cunoaștem un pic destinațiile și citind despre ele sau vizionând filme a căror acțiune se petrece acolo. Pentru că eu ador filmele și mai ales filmele de călătorii, am făcut o lista de 5 filme cu care să călătorești prin Europa. Gratis, oricând, de la voi de acasă. Sper să va placă.

Grecia: My life in Ruins

Georgia este o profesoară greco-americană venită în Grecia să predea dar din cauza situației financiare ajunge să lucreze ca ghid turistic. Își urăște jobul și își promite că acest tur o să fie ultimul. Doar că grupul acesta se va dovedi unul din cele mai ciudate si mai amuzante și cel care îi va schimba Georgiei percepția asupra vieții. Filmul a fost filmat în Grecia și e o încântare să-l urmăreșți. Are cam tot ce ti-ai dori, peisaje extraordinare, situații amuzante și o mică poveste de dragoste. Eu îl recomand din toată inima.

Irlanda: Leap Year

Leap Year e una din cele mai tari comedii romantice pe care le-am văzut până acum. Anna și iubitul ei locuiesc la New York și au o viață foarte bună. Anna se așteaptă să fie cerută de soție dar, în schimb, iubitul îi oferă o pereche de cercei și vestea că trebuie să meargă la Dublin pentru un congres. Pentru că Anna vine dintr-o familie irlandeză plină cu femei puternice decide să-și ia soarta în mâini, să meargă în Irlanda și să-și ceară iubitul de soț în ziua bisecta, așa cum spune tradiția acolo. Doar că planurile ei nu merg așa cum și-ar fi dorit ea și odată cu plecarea spre Irlanda începe și aventura. Atât povestea de dragoste cât și peripețiile Annei fac ca filmul ăsta filmat în zonele rurale ale Irlandei și Țării Galilor să fie perfect pentru o seară de toamnă când vrei să vezi ceva care să te binedispună.

Italia: Letters to Juliet

Letters to Juliet este o altă comedie romantică superbă, de data acesta petrecându-se pe fundalul plin de farmec al Toscanei. Sophie merge în Verona cu logodnicul ei și în zidul Julietei găsește o scrisoare veche de 50 ani despre povestea de dragoste din Claire și Lorenzo, care a rămas fără răspuns. Află că toate acele scrisori primite de Julieta, primesc răspuns de la un grup de femei intitulate Secretarele Julietei. Sophie li se alătură, îi răspunde lui Claire iar o săptămâna mai târziu se trezește cu acesta și cu chipesul ei nepot că vor să-i ajute să-l găsească pe Lorenzo. Cei trei pleacă într-o călătorie superbă printre satele Toscanei iar multe se întâmplă în această călătorie. Pentru mine e un vis să explorez Toscana într-o vară călduroasă și să îi vizitez satele așa că filmul ăsta mi-a mers direct la suflet.

Belgia: Rien à déclarer

Una din cele mai bune comedii franțuzești pe care le-am văzut, Rien a declarer este povestea unor ofițeri de poliție de frontieră din două orașele mici de la granița dintre Franța și Belgia, care în 1993, odată cu eliminarea granițelor din Uniunea Europeană se văd nevoiți să lucreze împreună chiar dacă se displac profund. Lucrurile se complică și mai tare atunci când ofițerul francez se îndrăgostește de sora ofițerului belgian și asta face ca Rien a declarer să fie o comedie genială, cu un subiect puțin abordat și cu naționalism la tot pasul. Dacă aveți nevoie de ceva care să va facă să râdeți in hohote, Rien a declarer e cea mai bună opțiune.

Austria: Woman in Gold

Ultima recomandare nu este o comedie ci mai mult o dramă biografică care spune povestea Mariei Altmann, o femeie evreică care locuiește în Los Angeles și se hotărăște să dea în judecată statul austriac pentru recuperarea celebrului tablou al lui Klimt Portretul lui Adele Bloch-Bauer, mătușa ei. Tabloul fusese confiscat de către autoritățile naziste iar Maria, alături de un tânăr avocat american este hotărâtă să îl recupereze. Acest film este o prețioasă lecție de artă și cultură, filmat în Viena în locuri precum Palatul Belvedere. Îi are pe Helen Mirren și pe Ryan Reynolds în rolurile principale și este perfect pentru cei care vor să vadă filme mai ” serioase”.

Zi cu soare la Târgoviște

A venit toamna și odată cu ea, temperaturile au scăzut, zilele s-au mișcorat, ploile ne îndeamnă să petrecem mai mult timp acasă dar suntem norocoși că încă mai avem zile calde și însorite.

Într-o astfel de zi însorită de weekend aveam nevoie de o escapadă și de o schimbare de decor așa că am mers la Târgoviște. Din București se ajunge foarte ușor cu trenul și călătoria nu durează mai mult de o ora și jumătate.

N-am venit cu un plan bine pus la punct și nici cu așteptări prea mari ci doar cu chef de explorat și vizitat.

Târgoviște m-a surprins plăcut cu atmosfera sa cochetă, liniștită și e destinația perfectă pentru o zi de relaxare. Mi-au plăcut foarte mult casele de aici, Centrul Vechi și bineînțeles, Curtea Domnească.

În drum spre Curtea Domnească am ajuns la Mănăstirea Stelea, o mănăstire foarte frumoasă, plină cu flori și care te îndeamnă la meditare. A fost construită în negustorul Stelea și refăcută de domnitorii Matei Basarab și Vasile Lupu, ca semn de împăcare. De altfel, de când intri în curtea mănăstirii ești întâmpinat de statuile celor doi.

Statuile domnitorilor Vasile Lupu si Matei Basarab

Lângă Mănăstirea Stelea se află Muzeul Evoluției Omului în Paleolitic, un loc pe care l-am descoperit întâmplător și pe care mă bucur că l-am vizitat. Nu este foarte mare dar conține multe informații despre evoluția omului de-a lungul milioanele de ani și expune diferite obiecte din Paleolitic descoperite chiar pe teritoriul țării noastre. Oase de ren, dinți de mamut sau sculpturi înfățișând busturi de femei, precum prima Venus din România, toate descoperite în ultimii aproximativ 20 de ani în țara noastră.

Următoarea oprire a fost la Curtea Domnească, ansamblul de clădiri și fortificații ce a servit drep reședință voievozilor români, simbolul orașului și cel mai vizitat obiectiv turistic. Ansamblul constă în Palatul Domnesc, Turnul Chindiei, Biserica Sfânta Vineri și Biserica Mare Domnească. Din păcate, când am mers eu la Târgoviște, turnul și bisericile erau în renovare dar am putut totuși să vizitez ruinele Palatului Domnesc. Prețul este 12 lei și include toate obiectivele menționate dar în această perioada nu se pot vizita bisericile și nu se poate urca în turn.

Turnul Chindiei

În spatele Curții Domnești se află un parc mare care în acea zi găzduia un târg de toamna cu produse tradiționale precum bere, mici, cârnați și …. must.

În drumul meu înapoi spre gară am poposit un pic și prin Centrul Vechi, care mi s-a părut foarte drăguț. Nu pot spune același lucru despre centrul nou care a fost construit în timpul comunismului și care contrastează cu aerul medieval al orașului dar am avut parte de o surpriză în centrul nou și am găsit o librărie foarte cool. Se numește ” Fragilistic – librărie iscusită” și e locul perfect pentru iubitorii de cărți și cafea.

Terase din Centrul Vechi

Dacă și voi sunteți ca mine și ați vizitat destul de puține locuri din România, cred că acum, în perioada pandemiei, este momentul să remediem această situație. Cu siguranță eu asta plănuiesc să fac.

Recomandările lunii octombrie

A venit toamna și odată cu ea noi recomandări, luna aceasta legate de Turcia. Cartea este o saga de familie turcească cu personaje cât mai diverse, secrete de familiesi delicii turcești. Filmul este un documentar despre cucerirea Constantinopolului iar prăjiturile sunt de fapt baklavale turcești.

Carte: Bastarda Istanbulului

Ca mai toate romanele lui Elif Shafak și Bastarda Istanbulului este plin de figure feminine, ciocniri între mentalități și generații și povești de familie, toate petrecându-se pe fundalul plin de culoare și arome al Istanbulului. Acțiunea romanului se petrece între Turcia și America având în prim-plan viețile a două familii care aparent nu au nicio legătură. Dar când mezinele familiilor, Asya și Armanoush se întâlnesc și încep să-și caute identitățile ies la iveală secrete dureroase de familie și evenimente istorice pe care nimeni nu mai vrea să și le amintească.

Bastarda Istanbulului e un roman fascinant care te introduce cu totul în cultura, istoria și bucătăria Turciei dar și în prezentul și modernitatea ei.

Film-documentar: Rise of Empires: Ottoman.

Dintotdeauna am fost fascinată de Istanbul și de istoria sa și pot spune că e un oraș de care m-am îndrăgostit cu mult înainte de a-l vedea. Și când l-am văzut, m-am îndrăgostit și mai tare de el. Așa că atunci când Netflix a lansat miniseria Rise of Empires: Ottoman, timp de șase episoade am stat lipită și am vizionat-o. Seria este de fapt un documentar care se concentrează pe cucerirea Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 1453. Sunt reconstituite scene ale bătăliei pe care istorici le comentează și te ajută să plasezi evenimentele în contextul lor istoric.

Mie mi-a plăcut foarte mult documentarul, e plin de informații utile, de legende și profeții și e ca o lecție de istorie pe care ți-ai fi dorit să o ai la școală dar nu ai avut-o.

Prăjitură: Emre Baklava

Dacă recomandările de carte și de film sunt despre Turcia, nu puteam să nu aleg să va recomand un loc unde se mănâncă cele mai bune baklavale turcești din București. Emre Baklava este specializat în dulciuri de poveste, așa cum spun ei, și au tot felul de baklavale cu nucă, fistic sau ciocolată, cataif sau kunefe. Prăjiturile lor sunt foarte dulci, insiropate, au gustul baklavalelor din Turcia și le găsiți în Centrul Vechi sau pe bulevardul Magheru. 

Călătorie în timp la Muzeul Arhitecturii populare din Gorj

Lângă Târgu-Jiu, la aproximativ 10 km, în satul Curtișoara se află Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj, un fel de muzeu al satului gorjean. Eu ador muzeele satelor, ador casele vechi și obiectele tradiționale așa că nu ratez nicio ocazie de a intra în contact cu ele. Pentru că vara aceasta am redescoperit România, am mers și la Curtișoara, să “ călătoresc” un pic în timp.

Muzeul este construit în jurul caselor gorjenesti și culelor (case mari boierești) din Oltenia și accesul înăuntrul acestor case este permis.

Din momentul în care pășeșți în curtea muzeului simți că te-ai întors în timp cu aproape 100 de ani și afli mai multe despre viața oamenilor de atunci. Turul este ghidat și ți se prezintă casă unei familii înstărite, casă unui preot, casă prim-ministrului României Gheorghe Tătărescu dar și casă în care a locuit Brâncuși în timpul ridicării monumentelor sale la Târgu-Jiu.

Chiar dacă nu sunteți pasionați de tradiții, case vechi sau arhitectură populară, recomand o vizită aici și pentru plimbarea în aer liber. Muzeul dispune de 6 hectare de verdeață și pădure iar o ieșire în natură este întotdeauna binevenită. Biletul costă doar 5 lei și e păcat că locul ăsta este așa puțin cunoscut publicului larg.

Mie mi-a plăcut la nebunie să revin aici, să mă plimb pe ulițele satului, să admir casele vechi, obiectele tradiționale și costumele populare și îmi doresc enorm să mai vizitez și alte muzee populare din țară.

Grădini ca-n Toscana lângă Deva

I Giardini di Zoe sau Grădinile lui Zoe sunt un mic paradis verde, înflorat și cu influențe toscane aflat lângă Deva, la marginea satului Banpotoc. Grădinile aparțin unui italian care locuiește de mai mulți ani în România și a dorit să-și amenajeze grădinile astfel încât să îi amintească de casă. Grădinile sunt absolut superbe, frumos amenajate, cu trandafiri de diferite culori și cu fântâni care să te facă să simți că ești in inima Toscanei.

Încă de la intrare ai impresia că urmează să vizitezi un domeniu aristocrat plin de elegantă și bun gust. Puțini oameni știu acest loc și când ajungi acolo rămâi fascinat de aceste grădini demne de un palat regal.

Grădinile lui Zoe (numite așa după nepoata proprietarului) se pot vizita zilnic în luna august dar în restul anului vizitele din timpul săptămânii se fac cu programare în prealabil. Biletul costă doar 10 lei și va garantez că merită din plin. 

Recomandările lunii septembrie

Recomandările din această lună au legătură cu oamenii de culoare și cu trecutul și prezentul lor. Cartea este despre oamenii de culoare din America anilor 60 iar filmul este despre o familie de culoare din zilele noastre, bogată, care își trăiește visul american. Cât despre prăjituri, luna această ne îndulcim la Mara Mura.

Carte: The Help

The Help este o carte despre oamenii de culoare din Jackson Mississippi în jurul anilor 1960. Este povestea femeilor de culoare care lucrau în casele albilor ca servitoare sau dădace.

Deși scalvia fusese abolită de aproape un secol, segregarea, discriminarea și rasismul erau încă prezente iar viața oamenilor de culoare nu se schimbase prea mult. Aceste femei, deși creșteau și educau copiii albilor, nu aveau voie să mănânce aceeași mâncare că stăpânii caselor, să folosească aceleași vase sau să folosească toaletele din casă. Viața lor și lumea în care trăiau erau atât de grele și de nedrepte încât oameni mureau împușcăți pe străzi, nu-și permiteau să-și trimită copiii la facultate și o referință proastă de la o familie albă însemna zero șanse de a mai găși un alt loc de muncă. Acțiunea cărții începe când Skeeter, o tânăra studentă, venită acasă în vacanță decide să afle și să spună povestea acestor femei. Se întâlnește cu ele pe ascuns, le scrie povestea, o publică și își asumă consecințele.

Este o carte extraordinar de bună, foarte relevantă mai ales în contextul social american actual și, dacă aveți ocazia vă recomand să o citiți în engleză pentru că e scrisă în limbajul oamenilor de culoare de atunci. A fost tradusă și la noi prin Culoarea Sentimentelor, dar, din păcate, nu s-a bucurat de foarte mare succes.

Este romanul de debut al lui Kathryn Stockett și, deși, inițial a fost respins de mai multe edituri, Grupul Editorial Penguin l-a publicat și în scurt timp a devenit bestseller. Mai mult, romanul a fost ecranizat în 2011 avându-le pe Viola Davis și pe Octavia Spencer în rolurile principale.

Film: Black-ish

Black-ish este un serial puțin cunoscut în România dar extrem de cunoscut în Statele Unite. Este atât de cunoscut și apreciat încât a și câștigat câteva Globuri de Aur. Serialul este despre Bow și Dre, doi americani de culoare, cu cariere de succes. Dre este vicepreședintele unei agenții de publicitate iar Bow este medic anestezist. Locuiesc într-un cartier bogat înconjurat de familii albe bogate, au patru copii care merg la școli private alături de copii albi iar când fiul cel mare, Junior vine acasă și spune că vrea și el un bar mitzvah (ceremonie prin care băieții evrei in vârstă de 13 ani devin adulți evrei) ca și colegii lui, tatăl își da seama că familia lui și-a uitat trecutul și valorile și a devenit blackish.

Serialul este o comedie superbă întinsă pe 6 sezone, cu episoade de câte 20 minute și care tratează subiecte diverse precum: sclavia, rasismul, colorismul, sexismul, despresia postanatala, alegerea lui Trump că președinte, etc. E unul din serialele mele preferate, e genul de serial la care râzi foarte mult dar care te și pune pe gânduri.

Prăjitură: Mara Mura

Nu cred că există vreun loc unde prăjiturile să aibă gustul acela de prăjituri făcute-n casă dar cele de la Mara Mură se apropie mult de acel gust. În timp ce mâncam o prăjitură acolo îi spuneam prietenei cu care eram că pot simți făina și ouăle în prăjitură și că gustul nu e deloc unul artificial. Mara Mură folosește ingrediente naturale și proaspete și asta se simte de la prima înghițitură. Recomand prăjitura cu mere, choux chantilly, tortul cu ricotta și tarta cu caramel sărat. Pe Mara Mura îi gășiți la Ateneu și în Mall Băneasa dar eu va recomand să mergeți la terasa din spatele Ateneului și să stați afară la un ceai aromat și o prăjitură “ ca acasă”.