Featured

Călătorii cu buget redus

Primesc des întrebarea Cum de călătorești așa mult? De unde  ai  atâția  bani? Și, întotdeauna, sunt sinceră când spun că nu călătoresc așa mult, nu atât de mult pe cât aș vrea și nici nu am o grămadă de bani. Dacă aș avea, sigur  aș  călători  mai  des  și în locuri mai îndepărtate. Sunt totuși câteva lucruri pe  care  le  poți  face ca să  călătorești mai des și, o să las mai jos câteva sfaturi pentru cum să faci să călătorești cu buget redus.

  • Cumpără biletele de avion cu mai mult timp înainte și urmărește companiile low-cost (RyanAir, WizzAir, Blue Air, EasyJet, Pegasus Airlines). Eu am zburat cu 20 euro dus-întors București-Milano, 50 euro dus-întors București-Bruxelles, 70 euro dus-întors București-Istanbul.
  • Fii flexibil cu datele.  Știu că nu e întotdeauna posibil dar e  știut  deja  faptul  că  zborurile  din  timpul  săptămânii sunt mai ieftine decât cele din weekend.
  • Călătorește în afară sezonului.  Vara e cel mai scump și cel mai aglomerat,  în schimb,  dacă  mergi  în  aceleași  locuri în lunile de toamna-iarnă prețurile și grămezile de oameni scad semnificativ.  În ultimii ani am fost în februarie la Atena, Roma și Lisabona și a fost superb. Vreme bună, prețuri mai mici și experiențe frumoase. În Tunisia am fost la sfârșitul  lui decembrie și a fost superb. În plus, o noapte la un hotel de 4 stele din Sousse m-a costat aproximativ 70 lei.
  •  Renunta la bagajul de cala.  Mai ales dacă pleci într-un city-break. Economisești bani și sincer, nu ai nevoie de mai mult de un rucsac.
  • Stai la hosteluri, AirBnB, pensiuni, bed&breakfast. Eu stau foarte mult la hosteluri și prețurile sunt între 10-20 euro/noapte în funcție de tipul de camera și locație. De obicei, hostelurile sunt poziționate central, sunt curate, sigure și pline de oameni dornici de aventură ca și tine.
  • Mergi în tururi gratuite.  În orice oraș cu un număr decent de turiști există ceva ce se numește free walking tours. Sunt tururi organizate de localnici, sunt gratis dar  ești încurajat să lași ceva bani  la sfârșit. De obicei, se lasă cam 5-10 euro. Eu am făcut free walking tours în Atena, Budapesta, Bruxelles, Londra, Florența, Lisabona și de fiecare dată am primit sfaturi utile.
  • Verifică atracțiile turistice gratuite. Foarte multe muzee din Londra au intrare gratuită. La fel și lăcașurile de cult (moscheile din Istanbul, domul din Florența, Catedrala Se din Lisabona). Alte lăcașuri de cult nu percept taxa duminică sau în timpul slujbei. Eu am vizitat St. Paul’s Cathedral și Westminster Abbey fără să plătesc.
  • Mănâncă street food.  Mâncarea în restaurante poate fi destul de scumpă dar poți avea o  experiență  culinară  autentică  și încercând street food. Sandwich-urile cu peste de pe malul Bosforului, simit-ul turcesc, pateurile cu cod din Lisabona, schiaciata în Florența, gyros în Atena, sandwich-ul cu ton și makroudh în Tunisia, au fost nu doar delicioase dar și ieftine.
  • Vizitează parcurile și grădinile orașelor. De obicei, au intrare liberă.
  • Verifică zilele din an când muzeele au intrare liberă. Prima duminică din luna intrarea la Acropole e gratuită, la fel și Galeriile Ufizzi. E posibil să fie aglomerat dar cu trezit devreme și răbdare se face.
  • Investește într-un city pass. De cele mai multe ori îți oferă reduceri substanțiale. Cu Lisbon card am avut transport gratuit în oraș, trenul până la Sintra gratuit și reduceri la muzee.
  • Mergi pe jos. Depășește  centrul  și  atracțiile  turistice  și observă  oamenii, clădirile, piețele. Doar așa poți să-mi faci o idee despre cum e viață localnicilor.

  Din experiență mea de călătoare, astea sunt sfaturile pe care pot să le dau. Sper să va fie de folos!

Călătorie în timp la Muzeul Arhitecturii populare din Gorj

Lângă Târgu-Jiu, la aproximativ 10 km, în satul Curtișoara se află Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj, un fel de muzeu al satului gorjean. Eu ador muzeele satelor, ador casele vechi și obiectele tradiționale așa că nu ratez nicio ocazie de a intra în contact cu ele. Pentru că vara aceasta am redescoperit România, am mers și la Curtișoara, să “ călătoresc” un pic în timp.

Muzeul este construit în jurul caselor gorjenesti și culelor (case mari boierești) din Oltenia și accesul înăuntrul acestor case este permis.

Din momentul în care pășeșți în curtea muzeului simți că te-ai întors în timp cu aproape 100 de ani și afli mai multe despre viața oamenilor de atunci. Turul este ghidat și ți se prezintă casă unei familii înstărite, casă unui preot, casă prim-ministrului României Gheorghe Tătărescu dar și casă în care a locuit Brâncuși în timpul ridicării monumentelor sale la Târgu-Jiu.

Chiar dacă nu sunteți pasionați de tradiții, case vechi sau arhitectură populară, recomand o vizită aici și pentru plimbarea în aer liber. Muzeul dispune de 6 hectare de verdeață și pădure iar o ieșire în natură este întotdeauna binevenită. Biletul costă doar 5 lei și e păcat că locul ăsta este așa puțin cunoscut publicului larg.

Mie mi-a plăcut la nebunie să revin aici, să mă plimb pe ulițele satului, să admir casele vechi, obiectele tradiționale și costumele populare și îmi doresc enorm să mai vizitez și alte muzee populare din țară.

Grădini ca-n Toscana lângă Deva

I Giardini di Zoe sau Grădinile lui Zoe sunt un mic paradis verde, înflorat și cu influențe toscane aflat lângă Deva, la marginea satului Banpotoc. Grădinile aparțin unui italian care locuiește de mai mulți ani în România și a dorit să-și amenajeze grădinile astfel încât să îi amintească de casă. Grădinile sunt absolut superbe, frumos amenajate, cu trandafiri de diferite culori și cu fântâni care să te facă să simți că ești in inima Toscanei.

Încă de la intrare ai impresia că urmează să vizitezi un domeniu aristocrat plin de elegantă și bun gust. Puțini oameni știu acest loc și când ajungi acolo rămâi fascinat de aceste grădini demne de un palat regal.

Grădinile lui Zoe (numite așa după nepoata proprietarului) se pot vizita zilnic în luna august dar în restul anului vizitele din timpul săptămânii se fac cu programare în prealabil. Biletul costă doar 10 lei și va garantez că merită din plin. 

Recomandările lunii septembrie

Recomandările din această lună au legătură cu oamenii de culoare și cu trecutul și prezentul lor. Cartea este despre oamenii de culoare din America anilor 60 iar filmul este despre o familie de culoare din zilele noastre, bogată, care își trăiește visul american. Cât despre prăjituri, luna această ne îndulcim la Mara Mura.

Carte: The Help

The Help este o carte despre oamenii de culoare din Jackson Mississippi în jurul anilor 1960. Este povestea femeilor de culoare care lucrau în casele albilor ca servitoare sau dădace.

Deși scalvia fusese abolită de aproape un secol, segregarea, discriminarea și rasismul erau încă prezente iar viața oamenilor de culoare nu se schimbase prea mult. Aceste femei, deși creșteau și educau copiii albilor, nu aveau voie să mănânce aceeași mâncare că stăpânii caselor, să folosească aceleași vase sau să folosească toaletele din casă. Viața lor și lumea în care trăiau erau atât de grele și de nedrepte încât oameni mureau împușcăți pe străzi, nu-și permiteau să-și trimită copiii la facultate și o referință proastă de la o familie albă însemna zero șanse de a mai găși un alt loc de muncă. Acțiunea cărții începe când Skeeter, o tânăra studentă, venită acasă în vacanță decide să afle și să spună povestea acestor femei. Se întâlnește cu ele pe ascuns, le scrie povestea, o publică și își asumă consecințele.

Este o carte extraordinar de bună, foarte relevantă mai ales în contextul social american actual și, dacă aveți ocazia vă recomand să o citiți în engleză pentru că e scrisă în limbajul oamenilor de culoare de atunci. A fost tradusă și la noi prin Culoarea Sentimentelor, dar, din păcate, nu s-a bucurat de foarte mare succes.

Este romanul de debut al lui Kathryn Stockett și, deși, inițial a fost respins de mai multe edituri, Grupul Editorial Penguin l-a publicat și în scurt timp a devenit bestseller. Mai mult, romanul a fost ecranizat în 2011 avându-le pe Viola Davis și pe Octavia Spencer în rolurile principale.

Film: Black-ish

Black-ish este un serial puțin cunoscut în România dar extrem de cunoscut în Statele Unite. Este atât de cunoscut și apreciat încât a și câștigat câteva Globuri de Aur. Serialul este despre Bow și Dre, doi americani de culoare, cu cariere de succes. Dre este vicepreședintele unei agenții de publicitate iar Bow este medic anestezist. Locuiesc într-un cartier bogat înconjurat de familii albe bogate, au patru copii care merg la școli private alături de copii albi iar când fiul cel mare, Junior vine acasă și spune că vrea și el un bar mitzvah (ceremonie prin care băieții evrei in vârstă de 13 ani devin adulți evrei) ca și colegii lui, tatăl își da seama că familia lui și-a uitat trecutul și valorile și a devenit blackish.

Serialul este o comedie superbă întinsă pe 6 sezone, cu episoade de câte 20 minute și care tratează subiecte diverse precum: sclavia, rasismul, colorismul, sexismul, despresia postanatala, alegerea lui Trump că președinte, etc. E unul din serialele mele preferate, e genul de serial la care râzi foarte mult dar care te și pune pe gânduri.

Prăjitură: Mara Mura

Nu cred că există vreun loc unde prăjiturile să aibă gustul acela de prăjituri făcute-n casă dar cele de la Mara Mură se apropie mult de acel gust. În timp ce mâncam o prăjitură acolo îi spuneam prietenei cu care eram că pot simți făina și ouăle în prăjitură și că gustul nu e deloc unul artificial. Mara Mură folosește ingrediente naturale și proaspete și asta se simte de la prima înghițitură. Recomand prăjitura cu mere, choux chantilly, tortul cu ricotta și tarta cu caramel sărat. Pe Mara Mura îi gășiți la Ateneu și în Mall Băneasa dar eu va recomand să mergeți la terasa din spatele Ateneului și să stați afară la un ceai aromat și o prăjitură “ ca acasă”. 

Vara în care am redescoperit România

Trebuie să recunosc că în România nu am călătorit foarte mult și că preferam să merg într-un city break prin Europa decât să descopăr vreun loc nou din România. Dar, odată cu pandemia și cu restricțiile de călătorie a trebuit să anulez planurile vechi și să îmi fac altele noi chiar în țara mea.

Am început bineînțeles cu litoralul românesc unde nu mai fusesem de câțiva ani și am ajuns la Mamaia, Mangalia și 2 Mai. Mangalia m-a suprins plăcut fiind un oraș liniștit, curat, cu plaje frumoase, moschei vechi și delicii tataresti.

Am mers apoi pe Valea Doftanei într-o duminică însorită de iulie unde m-am relaxat și am admirat toate acele nuanțe de verde.

La începutul lui august m-am îndreptat spre sud-vestul României, acasă la Târgu-Jiu și am vizitat mai multe locuri frumoase din apropiere. Am ajuns la Grădinile lui Zoe de lângă Deva, niște grădini impresionante ca-n Toscana care m-au făcut să mă simt ca pe un domeniu regal european, am vizitat Castelul Corvinilor, mândria Hunedoarei și, dacă tot eram prin zonă am mers și la rezervația de zimbri de la Hațeg.

În august am mai ajuns și la Orșova și la Capul lui Decebal de pe Dunăre, care m-a impresionat prin dimensiune și poveste. Mi-a plăcut foarte mult plimbarea cu barca pe Dunăre și mă bucur mult că avem așa ceva la noi în țară.

La Târgu-Jiu am fost ghid pentru niște prieteni și, pe lângă faimoasele opere ale lui Brâncuși am mers să vedem și Muzeul Arhitecturii Populare din Curtișoara (o localitate aflată la doar 10 km de Tg-Jiu) unde parcă am făcut o călătorie în timp. Toate casele de acolo sunt vechi case gorjenești sau cule oltenești și se poate vedea chiar și casă în care a stat Constantin Brâncuși în timpul ridicării monumentelor sale.

M-am bucurat mult că am avut ocazia să văd atâtea locuri frumoase din România și mi-am dat seama că turismul românesc a avut și de câștigat de pe urma pandemiei. Într-un 2020 fără coronavirus probabil n-aș fi ajuns să văd atâtea locuri și mă bucur că totuși am făcut-o.

Moscheea Esmahan Sultan

În Mangalia se află cea mai veche moschee din România: Moscheea Esmahan Sultan. Aceasta a fost construită în anul 1573 de către sultana Esmahan, fiica sultanului Selim al II-lea. Moscheea este atât lăcaș de cult pentru cele aproximativ 800 de familii cu origini turcești sau tătărești cât și monument istoric de mare importanță. Contra unei taxe de 5 lei se poate vizita interiorul și se pot afla mai multe despre istoria acestui loc și despre islam. Moscheea e micuță, răcoroasă, cu covoare moi și are o grădina plină cu flori unde se află și un cimitir străvechi.

La intrarea în curtea moscheii se află un mic magazin cu obiecte religioase unde se pot găsi chiar și faimoasele obiecte de prin bazarurile turcești (talismane împotriva deochiului, mici vase de ceramică, eșarfe, etc) si oamenii care se ocupă de administrarea locului sunt niște tătari foarte amabili.

Dacă ajungeți la Mangalia, trebuie neapărat să vizitați moscheea, să faceți o plimbare relaxantă pe faleză și să încercați toate bunătățile tătărești.

Recomandările lunii august

Pentru că suntem în plină vară și în luna vacanțelor, recomandările sunt de această dată o carte ușoară și amuzantă, o comedie franțuzească savuroasă și cele mai bune eclere din București. Enjoy!

Carte: Un bilet pentru Paris

Nell este o fată de încredere, chibzuită, care analizează argumentele pro și contra înainte să ia o decizie și nu face nimic spontan. Până într-o zi când se hotărăște să își surprindă iubitul și cumpără bilete la Paris pentru un weekend prelungit. Doar că iubitul, nu numai că nu apreciază surpriza dar și decide s-o lase baltă pe Nell și să nu meargă cu ea la Paris. Deși e speriată și iesita total din zona ei de confort, fata decide să meargă la Paris unde descoperă că poate fi și independentă, îndrăzneață și spontană iar această călătorie se dovedește a fi cea mai mare aventură a vieții ei.  “Un bilet pentru Paris” e o poveste ușoară, amuzantă și fermecătoare, numai bună de citit pe plajă într-o zi călduroasă de august.

Film: Paris a tout prix

Maya e o tânără fashionista marocană care face un internship la o casă de modă celebră din Paris. Maya frecventează toate locurile cool doar că într-o seară, după o noapte în oraș, este oprită de poliție pentru viteză neregulamentară. Poliția descoperă că permisul ei de ședere este expirat și Maya este deportată în Maroc. Odată ajunsă în Maroc la familia ei, Maya face tot posibilul să revină la Paris și la viața ei de acolo. Dacă reușește sau nu o să aflați vizionând acesta comedie superbă.

Prăjitură: French Revolution

Pentru că recomandările din această lună sunt legate de Paris, am decis ca la secțiunea prăjitură să recomand French Revolution. La ei se găsesc, fără doar și poate, cele mai bune eclere din oraș. Sunt mari, pline, incredibil de gustoase, în multe combinații astfel încât să satisfacă mai multe gusturi. Trebuie neapărat încercat eclerul cu caramel sărat, cel millefeuille sau cel cu cocos. Sunt extraordinare. Pe cei de la French Revolution ii găsiți la Piața Victoriei sau lângă Ateneu.

French Revolution – Piata Victoriei

Ali și Nino (de Kurban Said)

Kurban Said este pseudonimul lui Lev Nussimbaun, un evreu ucrainean, convertit la islam care scrie acest minunat roman și îl publică la Viena în 1937.

La granița dintre Europa și Asia, în Baku, un oraș bogat în petrol trăiesc doi tineri cât se poate de diferiți dar și cât se poate de îndrăgostiți. Acești tineri reprezintă două lumi diferite, două culturi diferite și fac parte din familii importante în perioade diferite din istoria Azerbaijanului. Ali Han Sirvanshir face parte dintr-o familie sus-pusă originară din Iran, este musulman practicant, nu înțelege mentalitatea europeană și nu îi plac pădurile. El este fiu de stepă și își iubește nespus orașul. Pe de altă parte, Nino Kipiani provine dintr-o familie sus-pusă creștină georgiană, consideră că Europa reprezintă adevărata civilizație și că asiaticii sunt niște barbari și își dorește să locuiască la Paris. La început, legatura lor rezistă și trece de câteva obstacole dar odată cu schimbările politice ale vremii și mutarea celor doi în Iran dragostea lor e pusă la grea încercare. Și așa cum spune chiar Ali “nimic nu unește Orientul și Occidentul. Nici măcar iubirea.”

Ali și Nino nu e doar o poveste de dragoste extraordinară ci și o lecție de istorie și cultură despre Azerbaijan si istoria sa. Această carte este genul acela de carte puțin cunoscută pe care doar oamenii privilegiați au ocazia să o citească și mă bucur mult că sunt unul dintre ei. Și mă bucură foarte mult și faptul că a făcut puțin lumină asupra unui loc din lume despre care nu știam foarte multe dar pe care acum îmi doresc enorm să îl vizitez.

Cartea a fost ecranizată în anul 2016, și deși nu respectă în totalitate firul acțiunii și evenimentele, e totuși o ecranizare bună. 

Delicii culinare

Pe lângă cărți și călătorii îmi plac și prăjiturile. Și de fiecare dată când călătoresc, îmi place să mănânc mâncare locală și mai ales că încerc deserturi locale. Din păcate, de cele mai multe ori sunt prea ocupată să le mănânc și nu toate au fost fotografiate dar pe cele care au fost, aș vrea să vi le prezint mai jos. Majoritate sunt arhicunoscute, altele mai puțin, dar cert e că toate au fost extraordinar de delicioase.

Turcia – baclava și sahlep.

Și multe altele (kumpir, sutlac, simit, doner, etc). Turcia e una din țările mele preferate și mâncarea turcească cred că e preferată mea. Baclavalele sunt peste tot, sunt pline de nuca, fistic și sirop, sunt cele mai dulci prăjituri pe care le-am mâncat eu vreodată și nu mai au nevoie de nicio reclamă.

Sahlep, în schimb, e o băutură caldă care se servește îndeosebi iarnă, e lapte amestecat cu niște mirodenii și e absolut delicios. Dacă vizitați Istanbul iarna, trebuie neapărat să încercați sahlep.

Belgia – gaufre și cartofi prăjiți.

Sunt mare fană cartofi gătiți în orice fel așa că vizita în Belgia a fost o mare delectare culinara pentru mine. Cartofii sunt delicioși, se servesc cu sosuri care mie mi se par cam grele dar care se bucură de foarte mare succes. Atât cartofii cât și gaufrele se găsesc mai peste tot iar acestea din urmă sunt pur și simplu delicioase. Există o grămadă de combinații, de la simple până la gaufre cu tot felul de sosuri de ciocolata sau caramel și sunt chiar și gaufre sărate. O vizită în Belgia impune degustarea lor. Trebuie menționată și ciocolata belgiană, atât de faimoasă în lume și care se găsește în Belgia în toate formele și combinațiile posibile.

Portugalia – pasteis de Nata și bacalhau

Pasteis de Nata, celebrele prăjituri cu vanilie portugheze au devenit simbolul Portugaliei. Sunt arhicunoscute, incredibil de delicioase și au o istorie interesantă. Se găsesc peste tot în Lisabona dar cei de la Pasteis de Belem se laudă că folosesc aceeași rețeta de sute de ani și că prăjiturile lor sunt cele originale.

Pe lângă prăjituri cu migdale și vanilie, portughezii mai mănâncă și mult cod, sau bacalhau cum îi spun ei. E gătit în nenumărate feluri și e foarte bun.

Anglia – cream tea

Anglia nu e neapărat cunoscută pentru mâncare dar eu am avut plăcuta surpriză să descopăr acolo niște deserturi foarte gustoase. Cream tea e de fapt ceai, scones(un fel de biscuiți pufoși), clotted cream(un fel de frișcă grasă amestecată cu smântână) și dulceață de fructe. E o tratație exclusiv britanică, nu se mai poate găsi nicăieri în lume și e ceva ce trebuie neapărat încercat. După câteva veri petrecute în Anglia, pot spune că cream tea e o experiență atât culinară cât si culturală.

Tunisia – couscous

Couscous-ul este celebrul fel de mâncare maghrebian care tradițional se servește cu carne de miel. Mie nu îmi place mielul așa că am încercat varianta cu pește și a fost extraordinară. Secretul stă în condimente (nu știu exact care) iar gustul e unul pe care eu nu l-am mai întâlnit nicăieri. Am avut ocazia să mănânc couscous într-un local mic, de familie și mi-a plăcut la nebunie. În Tunisia am mai descoperit și makroudh, o prăjiturică în formă de diamant umplută cu pastă de curmale și acoperită cu miere care mi-a plăcut foarte mult dar care nu a fost imortalizată.

Viena – ciocolată

Viena este faimoasă pentru alte lucruri, nu neapărat ciocolată dar austriecii se mândresc cu celebrul Mozart kugeln, celebra bomboană de ciocolată cu marțipan. Am avut ocazia să vizitez Viena și în noiembrie, când era deschis celebrul târg de Crăciun și mi-a rămas în minte toată ciocolata pe care am văzut-o acolo.

Italia – cannoli

Italia este vestită pentru mâncarea ei de neegalat (pizza, pasta, lasagna, etc) dar și când vine vorba de prăjituri, italienii au cu ce se lăuda. Preferatele mele rămân cannoli, niște prăjituri delicioase umplute cu brânză ricotta. Știu că alte deserturi precum gelato sau tiramisu sunt mult mai cunoscute dar eu vă recomand și cannoli.

Recomandările lunii iulie

A venit vara și odată cu ea au venit și serile lungi petrecute afară, weekenduri la mare și poftă/timp de seriale. Pentru luna iulie am câteva recomandări care cu siguranță o să vă placă. Atât cartea cât și serialul recomandat sunt despre mexicani și drumul sau viața lor în America.

Carte

Pentru luna iulie recomandarea mea e Pământ American, o carte promovată intens în Statele Unite chiar și de celebra Oprah în cadrul clubului ei de carte.

Lydia Perez este proprietara unei mici librării din Acapulco pe care o conduce cu multă pasiune și dăruire. E căsătorită cu Sebastian, un reporter respectabil și au un fiu de 8 ani, Luca. Într-o zi, Lydia are parte la librărie de vizita lui Javier Crespo Fuentes, un poet, domn educat și distins, cu gusturi asemănătoare de literatură dar și șeful celui mai de temut cartel din Acapulco, Los Jardineros. Acesta ajunge să îi ucidă 16 membri ai familiei iar Lydia și Luca scapă ca prin minune. Dându-și seama că ei sunt următorii, cei doi parcurg alături de imigranți primejdiosul drum din Mexic până în Statele Unite, acolo unde să nu poată fi găsiți. Recomand cartea asta pentru a va face o idee mai bună atât despre viața mexicanilor  în Mexic, ce presupune să fii imigrant și cât de greu e drumul până la destinație și cât de grea se dovedește viața atunci când ai ajuns în locul acela sigur la care visai.

Film

Filmul recomandat luna aceasta este despre mexicani și americani și tot ce rezultă când cele două naționalități trebuie să coexiste. “Jane the Virgin” este combinația perfectă între telenovelă mexicană și TV show american și pe parcursul celor 5 sezoane abordează tot felul de subiecte de actualitate. Plus că personajul lui Jane este atât de real încât ai impresia că e una din prietenele tale apropiate. Mie mi-a plăcut serialul la nebunie și îl recomand de câte ori am ocazia.

Prăjitură

Pentru că e vară și e cald, în iulie recomand un loc unde se poate mânca o înghețată extraordinară: Sweetology. Au o mare varietate de arome, înghețata e artizanală, au și opțiuni vegane iar dacă asta nu e de ajuns, de curând au introdus în meniu și câteva sortimente de cheesecake american. Pe cei de la Sweetology îi gășiți la Piața Amzei si la Piața Victoriei.

Sweetology – Piata Victoriei

Bratislava – micuța capitală de pe Dunăre

Într-o scurtă călătorie prin Europa Centrală am ajuns și în Bratislava, capitala Slovaciei, care se află la doar 50 km distanță de măreața Viena.

Bratislava este una din cele 4 capitale străbătute de Dunăre și merită vizitată chiar și pe fugă.

Arhitectura orașului aduce foarte mult cu cea a orașelor din Cehia, Centrul Vechi este pietonal și are un aer ușor medieval iar din fața Castelului ai o priveliște frumoasă asupra Dunării. Orașul este destul de îngrijit, cu multe flori pe străzi, magazine drăguțe de suveniruri și destul de multe statui.

De neratat este Castelul Bratislava, simbolul orașului, așezat pe un deal deasupra orașului. Castelul găzduiește un muzeu istoric și se crede că ar fi existat încă din Epoca de Piatră.

Deși nu am poposit în Bratislava decât două zile, mi-a lăsat impresia unui oraș liniștit, deloc aglomerat și ușor fermecător dar un oraș în care urmele comunismului sunt încă foarte vizibile.

Castelul Bratislava