Featured

Călătorii cu buget redus

Primesc des întrebarea Cum de călătorești așa mult? De unde  ai  atâția  bani? Și, întotdeauna, sunt sinceră când spun că nu călătoresc așa mult, nu atât de mult pe cât aș vrea și nici nu am o grămadă de bani. Dacă aș avea, sigur  aș  călători  mai  des  și în locuri mai îndepărtate. Sunt totuși câteva lucruri pe  care  le  poți  face ca să  călătorești mai des și, o să las mai jos câteva sfaturi pentru cum să faci să călătorești cu buget redus.

  • Cumpără biletele de avion cu mai mult timp înainte și urmărește companiile low-cost (RyanAir, WizzAir, Blue Air, EasyJet, Pegasus Airlines). Eu am zburat cu 20 euro dus-întors București-Milano, 50 euro dus-întors București-Bruxelles, 70 euro dus-întors București-Istanbul.
  • Fii flexibil cu datele.  Știu că nu e întotdeauna posibil dar e  știut  deja  faptul  că  zborurile  din  timpul  săptămânii sunt mai ieftine decât cele din weekend.
  • Călătorește în afară sezonului.  Vara e cel mai scump și cel mai aglomerat,  în schimb,  dacă  mergi  în  aceleași  locuri în lunile de toamna-iarnă prețurile și grămezile de oameni scad semnificativ.  În ultimii ani am fost în februarie la Atena, Roma și Lisabona și a fost superb. Vreme bună, prețuri mai mici și experiențe frumoase. În Tunisia am fost la sfârșitul  lui decembrie și a fost superb. În plus, o noapte la un hotel de 4 stele din Sousse m-a costat aproximativ 70 lei.
  •  Renunta la bagajul de cala.  Mai ales dacă pleci într-un city-break. Economisești bani și sincer, nu ai nevoie de mai mult de un rucsac.
  • Stai la hosteluri, AirBnB, pensiuni, bed&breakfast. Eu stau foarte mult la hosteluri și prețurile sunt între 10-20 euro/noapte în funcție de tipul de camera și locație. De obicei, hostelurile sunt poziționate central, sunt curate, sigure și pline de oameni dornici de aventură ca și tine.
  • Mergi în tururi gratuite.  În orice oraș cu un număr decent de turiști există ceva ce se numește free walking tours. Sunt tururi organizate de localnici, sunt gratis dar  ești încurajat să lași ceva bani  la sfârșit. De obicei, se lasă cam 5-10 euro. Eu am făcut free walking tours în Atena, Budapesta, Bruxelles, Londra, Florența, Lisabona și de fiecare dată am primit sfaturi utile.
  • Verifică atracțiile turistice gratuite. Foarte multe muzee din Londra au intrare gratuită. La fel și lăcașurile de cult (moscheile din Istanbul, domul din Florența, Catedrala Se din Lisabona). Alte lăcașuri de cult nu percept taxa duminică sau în timpul slujbei. Eu am vizitat St. Paul’s Cathedral și Westminster Abbey fără să plătesc.
  • Mănâncă street food.  Mâncarea în restaurante poate fi destul de scumpă dar poți avea o  experiență  culinară  autentică  și încercând street food. Sandwich-urile cu peste de pe malul Bosforului, simit-ul turcesc, pateurile cu cod din Lisabona, schiaciata în Florența, gyros în Atena, sandwich-ul cu ton și makroudh în Tunisia, au fost nu doar delicioase dar și ieftine.
  • Vizitează parcurile și grădinile orașelor. De obicei, au intrare liberă.
  • Verifică zilele din an când muzeele au intrare liberă. Prima duminică din luna intrarea la Acropole e gratuită, la fel și Galeriile Ufizzi. E posibil să fie aglomerat dar cu trezit devreme și răbdare se face.
  • Investește într-un city pass. De cele mai multe ori îți oferă reduceri substanțiale. Cu Lisbon card am avut transport gratuit în oraș, trenul până la Sintra gratuit și reduceri la muzee.
  • Mergi pe jos. Depășește  centrul  și  atracțiile  turistice  și observă  oamenii, clădirile, piețele. Doar așa poți să-mi faci o idee despre cum e viață localnicilor.

  Din experiență mea de călătoare, astea sunt sfaturile pe care pot să le dau. Sper să va fie de folos!

Recomandările lunii iulie

A venit vara și odată cu ea au venit și serile lungi petrecute afară, weekenduri la mare și poftă/timp de seriale. Pentru luna iulie am câteva recomandări care cu siguranță o să vă placă. Atât cartea cât și serialul recomandat sunt despre mexicani și drumul sau viața lor în America.

Carte

Pentru luna iulie recomandarea mea e Pământ American, o carte promovată intens în Statele Unite chiar și de celebra Oprah în cadrul clubului ei de carte.

Lydia Perez este proprietara unei mici librării din Acapulco pe care o conduce cu multă pasiune și dăruire. E căsătorită cu Sebastian, un reporter respectabil și au un fiu de 8 ani, Luca. Într-o zi, Lydia are parte la librărie de vizita lui Javier Crespo Fuentes, un poet, domn educat și distins, cu gusturi asemănătoare de literatură dar și șeful celui mai de temut cartel din Acapulco, Los Jardineros. Acesta ajunge să îi ucidă 16 membri ai familiei iar Lydia și Luca scapă ca prin minune. Dându-și seama că ei sunt următorii, cei doi parcurg alături de imigranți primejdiosul drum din Mexic până în Statele Unite, acolo unde să nu poată fi găsiți. Recomand cartea asta pentru a va face o idee mai bună atât despre viața mexicanilor  în Mexic, ce presupune să fii imigrant și cât de greu e drumul până la destinație și cât de grea se dovedește viața atunci când ai ajuns în locul acela sigur la care visai.

Film

Filmul recomandat luna aceasta este despre mexicani și americani și tot ce rezultă când cele două naționalități trebuie să coexiste. “Jane the Virgin” este combinația perfectă între telenovelă mexicană și TV show american și pe parcursul celor 5 sezoane abordează tot felul de subiecte de actualitate. Plus că personajul lui Jane este atât de real încât ai impresia că e una din prietenele tale apropiate. Mie mi-a plăcut serialul la nebunie și îl recomand de câte ori am ocazia.

Prăjitură

Pentru că e vară și e cald, în iulie recomand un loc unde se poate mânca o înghețată extraordinară: Sweetology. Au o mare varietate de arome, înghețata e artizanală, au și opțiuni vegane iar dacă asta nu e de ajuns, de curând au introdus în meniu și câteva sortimente de cheesecake american. Pe cei de la Sweetology îi gășiți la Piața Amzei si la Piața Victoriei.

Sweetology – Piata Victoriei

Bratislava – micuța capitală de pe Dunăre

Într-o scurtă călătorie prin Europa Centrală am ajuns și în Bratislava, capitala Slovaciei, care se află la doar 50 km distanță de măreața Viena.

Bratislava este una din cele 4 capitale străbătute de Dunăre și merită vizitată chiar și pe fugă.

Arhitectura orașului aduce foarte mult cu cea a orașelor din Cehia, Centrul Vechi este pietonal și are un aer ușor medieval iar din fața Castelului ai o priveliște frumoasă asupra Dunării. Orașul este destul de îngrijit, cu multe flori pe străzi, magazine drăguțe de suveniruri și destul de multe statui.

De neratat este Castelul Bratislava, simbolul orașului, așezat pe un deal deasupra orașului. Castelul găzduiește un muzeu istoric și se crede că ar fi existat încă din Epoca de Piatră.

Deși nu am poposit în Bratislava decât două zile, mi-a lăsat impresia unui oraș liniștit, deloc aglomerat și ușor fermecător dar un oraș în care urmele comunismului sunt încă foarte vizibile.

Castelul Bratislava

Dimineți în Jenin

Dimineți în Jenin este povestea de-a lungul a patru generații a familiei lui Yehya Mohammed Abulheja, o familie de palestinieni din satul Ein Hod. Atât familia lui Yehya cât și ceilalți locuitori ai satului duc o viață liniștită cultivând măslini și smochini până când în 1948, odată cu întemeierea statului Israel, palestienienii sunt obligați să-și părăsească locuințele și pământurile și să se adăpostească într-o tabăra de refugiați de lângă Jenin.

Cartea prezintă istoria recentă a Palestinei prin intermediul membrilor familiei lui Yehya și după ce mai multe persoane mor sau dispar, Amal, mezina familiei este cea care rămâne să spună povestea a tot ce s-a întâmplat în Palestina din 1948 până în 1973 când ajunge în America și mai târziu, când se mută în Liban.

Mie mi-a plăcut foarte mult această carte pentru că explică pe înțelesul tuturor viața palestinienilor după întemeierea Israelului, viața într-o tabăra de refugiați, abuzurile comise de sioniști, viața la orfelinat, despre ce înseamnă să fii străin într-o țară diferită, despre cum să fii jefuită în America e nimic in comparație cu o viață întreagă trăită cu arma îndreptată spre tine, despre lucrurile pe care ajung oamenii să le facă atunci când nu mai au nimic de pierdut dar nici nimic pentru care să mai trăiască sau despre cum, după ce ai trăit toată viață ca un evreu, într-o familie de evrei și ai îmbrățișat valorile evreiești afli că ești de fapt palestinian și că ai fost răpit de la părinții tăi.

În plus, autoarea îți oferă câteva lecții gratuite de arabă și îți arată bogăția, profunzimea și complexitatea acestei limbi. În arabă, un simplu “mulțumesc” e mai mult decât atât, e o întreagă înșiruire de urări de bine și binecuvântări.

Dimineți în Jenin nu e o carte veselă sau ușoară ci una tristă, tulburătoare și plină de atrocități și, deși pe noi ne cutremură să citim aceste lucruri, undeva nu departe sunt oameni care le-au trăit. Și e de datoria noastră că măcar să știm ce s-a întâmplat.

Recomandarile lunii iunie

Pentru că sunt o cititoare înrăită, iubitoare de filme și de prăjituri m-am hotărât ca în fiecare luna să recomand o carte, un film și un loc unde se pot mânca prăjituri delicioase. Planul este ca aceste trei lucruri să fie legate sau să reprezinte o țară sau un oraș. Pentru luna iunie am câteva recomandări legate de evrei și de Israel. Sper să vă placă.

Carte: Toate casele au nevoie de un balcon

Toate casele au nevoie de un balcon este povestea unei familii de evrei români recent mutați în Israel în 1948. Rina, fetiță lor cea mică, este cea care relatează, într-un mod destul de amuzant, viața plină de lipsuri și greutăți într-o țară în curs de formare.

Autoarea scrie despre copilăria în cel mai sărac cartier din Haifa, despre căsnicia alături de un evreu bogat și cult din Barcelona și chiar și despre vizita făcută familiei ei de către celebrul Eugen Ionescu, venit în Israel în căutare de inspirație. Acțiunea se întâmplă pe două planuri și Rina scrie când din perspectiva inocentă a unui copil, când din perspectiva unei tinere adulte.

Mie mi-a plăcut foarte mult această carte, mai ales capitolele care descriu copilăria Rinei și  Yosefei, capitole scrise într-un mod atât de naiv și sincer cum numai un copil ar putea să o facă. Și mi-a mai plăcut și atmosfera de pe Strada Stanton din Wadi Salib cu mix-ul acela de naționalități (români, sirieni, marocani, polonezi, etc), toți contribuind la formarea unei noi țări și sperând că următoarea generație va fi una omogenă, de evrei israelieni vorbitori de ebraică.

Film: The awakening of Motti Wolkenbruch

În iunie recomand o comedie evreiască savuroasă de pe Netflix – The Awakening of Motti Wolkenbruch.

Motti este un tânăr evreu din Berlin care locuiește cu familia sa, studiază economia, lucrează la compania de asigurări a tatălui său și, conform tradiției, merge la shidduchs (întâlniri aranjate în scopul unei căsătorii). Viața lui pare să aibă un traseu bine delimitat până când o cunoaște pe Laura, o colegă de facultate și o shiksa (femeie non-evreică). Atunci începe cu adevărat “trezirea” lui Motti.

Recomand cu drag filmul ăsta pentru că arată un pic din cultura și viața de zi cu zi a evreilor și pentru că o face într-un mod amuzant și relatable.

Unde ne indulcim?

Recomandarea mea pentru iunie e Sheida Coffee and Stories. Mie îmi place Sheida atât pentru prăjiturile și ceaiurile delicioase cât și pentru faptul că tot profitul este donat Policlinicii Sociale Baba Novac. Au o varietate de ceaiuri și prăjituri, inclusiv prăjitură persană și cafea la nisip; decorul este unul cu influențe orientale și totul acolo are iz de fapta bună, așa cum spun ei. Îi găsiți pe Strada Câmpineanu nr 23.

Scriitorii mei preferați

Îmi place foarte mult să citesc și am citit până acum destul de multe cărți încât să pot să-mi dau seama ce gen de cărți îmi plac și ce scriitori îmi plac. Mai jos e o lista cu 5 dintre scriitorii mei preferați.

Elif Shafak

Sursa: https://www.polirom.ro/-/stare-de-lectura-ziua-2-cele-patruzeci-de-legi-ale-iubirii-de-elif-shafak

Elif Shafak scrie mult despre femei, femei tradiționale și femei moderne, oameni care își părăsesc țara natală și dificultățile pe care le întâmpină în țara adoptivă. Scrie despre Turcia, despre alte țări din vest și despre diferențele dintre ele. Dar, mai ales, scrie despre relațiile interumane, relațiile dintre frați, dintre gemeni, dintre copii și părinți, dintre studenți și profesori. Și mai scrie și despre tradiții, superstitii, modernitate și știință. Și scrie foarte bine. Mie îmi plac cărțile ei pentru că este o povestitoare foarte talentată și deși la începutul cărților pare că personajele nu au nimic în comun, ea sapă adânc în viețile lor până găsește firele invizibile care ii leagă.                                          

Am citit toate cărțile ei și pur și simplu o ador. Mai mult, urmăresc și interviuri și Ted Talks cu ea.

Ce am citit de Elif Shafak?

Bastarda Istanbulului, Sfântul nebuniilor incipiente, Lapte negru, Ucenicul Arhitectului, Palatul Puricilor. Cele patruzeci de legi ale iubirii, Onoare, Cele tre fiice ale Evei, 10 minutes and 38 second in this strange world (încă nu a fost tradusă în română).

Maria Duenas – scriitoarea mea spaniolă preferată de la care am avut și onoarea să iau autograf.

Sursa: https://www.zimbio.com/photos/Maria+Duenas/Book+Fair+in+Madrid/RRzIrNwutoD

Pe Maria Duenas am descoperit-o la îndemnul unei prietene din Spania, care mi-a și cumpărat cartea ei “Iubirile Croitoresei” și de atunci am tot citit ce a scris. Maria Duenas scrie despre oameni nonconformiști care sfidează regulile societății în care trăiesc (o croitoreasca ajunsă spioană în al doilea război mondial, un fost miner ajuns proprietar de plantații de vită-de-vie) și care, forțați de împrejurări ajung să călătorească peste mari și țări. Personajele ei călătoresc în mai multe locuri, unele dintre ele de-a dreptul exotice (Maroc, Cuba, etc). Ce-mi mai place la cărțile Mariei este că nu lasă istoria să fie uitată. Chiar ea a spus că a scris despre perioada protectoratului spaniol din Tetuan tocmai pentru că familia ei e legată de aceste locuri și, după generația mamei ei, nu mai era nimeni care să-mi mai amintească de acele vremuri. În plus, felul în care amestecă fapte și personaje istorice cu ficțiunea, da naștere unor cărți pe care nu le poți lasă din mână.

Ce am citit de Maria Duenas?

Iubirile croitoresei, Ce am avut și ce-am pierdut, Cumpătarea, Fetele Căpitanului.

Isabel Allende

Sursa: https://www.powells.com/post/original-essays/in-the-midst-of-winter

Probabil cea mai bună povestitoare pe care am citit-o, fostă jurnalistă, nepoata președintelui chilian Salvador Allende, este și cea mai citită scriitoare din America Latină. Cărțile ei, mai ales Casa Spiritelor au avut un succes răsunător în toată lumea.

Cărțile lui Isabel sunt recunoscute pentru că conțin elemente de realism magic, un stil ficțional care descrie o viziune modernă a lumii în timp ce îi sunt adăugate și elemente magice.

Că și Elif Shafak, Isabel Allende a locuit și încă locuiește în străinătate și scrie cu dor despre Chile. Cărțile ei sunt despre familii și trecutul acestora (Casa Spiritelor), despre descoperirea și cucerirea de noi ținuturi (Insula de sub mare, Ines a sufletului meu) sau despre Chile (Țară mea inventată). Trebuie să menționez că îmi plac foarte mult cărțile scrie de Isabel Allende în tinerețe și mai puțin cele scrise recent (Amantul japonez, În mijlocul iernii). 

Ce am citit de Isabel Allende?

Casa Spiritelor, Fiica Norocului, Portret în Sepia, Ines a sufletului meu, Planul infinit, Insula de sub mare, Caietul Mayei, Povestirile Evei Luna,Despre dragoste și umbră, Amantul japonez, În mijlocul iernii, O lungă petală de mare.

Khaled Hosseini

Sursa: https://www.latimes.com/books/la-xpm-2013-may-23-la-ca-jc-khaled-hosseini-20130526-story.html

Scriitor afgano-american, și el scrie despre părăsirea țării natale și adaptarea la o nouă cultură și la o nouă societate. Scrie mult despre Afghanistan, despre istoria sa (înainte să citesc cărțile lui nu știam că Afghanistan a fost țară comunistă), despre regimul taliban și despre viața oamenilor obișnuiți, despre normele societății, despre sacrificiile pe care trebuie să le faci pentru a ține pasul cu timpurile.

Cărțile lui nu sunt întotdeauna plăcute, sunt și dure și sfâșietoare dar cu toate astea, le recomand cu încredere. Le-am citit pe toate dar preferată mea rămâne Splendida cetate a celor a mie de sori.

Ce am citit de Khaled Hosseini?

Vânătorii de zmeie, Și munții au ecou, Splendida cetate a celor o mie de sori.

Care Santos

Sursa: https://libreriaenki.com/es/blog/media-vida-de-care-santos-premio-nadal-2017-b96.html

Altă scriitoare din Spania pe care o citesc cu drag este Care Santos. De origine catalană, Care Santos scrie despre istoria Cataluniei și despre oamenii catalunezi. Prima carte de-a ei pe care am citit-o a fost Poftă de ciocolată și m-a surprins faptul că în centrul acțiunii era o ciocolatieră care de-a lungul secolelor a trecut din mâna-n mâna fiind martoră unor epoci și povești de familie diferite. În alte cărți vorbește despre trecutul uneori tumultuos al unor persoane, trecut care lasă urme câteva generații după sau despre cum jocurile copilăriei pot schimbă cursul unor vieți.

Ce am citit de Care Santos?

Poftă de ciocolată, Încăperi ferecate, Jumătate de viață.

Vacanță în Italia

În Italia am fost de mai multe ori în ultimii ani și cu siguranță voi mai merge pentru că mai am multe locuri de văzut. Îmi place foarte mult Italia pentru stilul de viață relaxant, natura, limba ca un cântec, mâncarea, arta, istoria. Italia le are pe toate.

Ce am vizitat?

Roma – orașul etern, orașul de pe șapte coline și orașul fântânilor. Nicăieri n-am mai văzut atâtea fântâni ca-n Roma. Mi-a plăcut foarte mult orașul, e plin de istorie, e practic un muzeu în aer liber.

Roma

Florența – orașul meu preferat din Italia. E un fel de muzeu de artă în aer liber. Istoria sa e fascinantă și chiar și azi vizitarea lui e fascinantă. La Florența mi-a plăcut absolut tot.

View above Florence

Pisa – un oraș micuț, situat în Toscana, aproape de Florența, cunoscut pentru faimosul Turn Înclinat (The Leaning Tower). În afară de turn, catedrală și baptiseriu nu e mare lucru de vizitat dar o plimbare pe străduțele înguste, pietruite, specifice Toscanei e întotdeauna binevenită.

Pisa

Bologna – capitala regiunii Emilia Romagna, e un oraș istoric și plin de viață. Găzduiește cea mai veche universitate din lume și este faimos pentru mâncarea sa delicioasă.

Bologna by night

Ferrara – un oraș micuț din regiunea Emilia Romagna, în apropiere de Bologna, este faimos pentru catedrala sa și pentru castelul Este.In Ferrara are loc annual Buskers Festival, cel mai mare festival de street art din lume.

Ferrara

Milano – l-am vizitat de două ori dar, din păcate, nu i-am acordat mai mult de o zi la fiecare vizită. Este celebru pentru industria modei, Galeriile Vittorio Emanuele dar și pentru domul său. Se pare că a durat șase secole până să fie terminat domul dar impresionează și astăzi prin dimensiunea sa și prin decorații. Recomand să urcați pe dom, e o experiență de neratat.

Domul din Milano

Bergamo – un oraș mic în apropiere de Milano, împărțit în Citta Alta și Citta Bassa, sau orașul de sus si cel de jos, sau orașul vechi și orașul nou. Mi-a plăcut mult Citta Alta, oferă o panoramă frumoasă asupra orașului, e plin de magazine mici și drăguțe, găzduiește o catedrala frumoasă și e destinația perfectă pentru o zi relaxantă departe de agitația din Milano.

Citta Alta – Bergamo

Italia e o țară pe care am reușit să o descopăr puțin și care îmi place foarte mult. Nu am reușit să văd decât locuri din nordul și in centrul țării dar ăsta e un motiv bun să mă întorc și să mai descopăr și alte locuri superbe.

Pallazo Pitti – Florenta

Alchimistul

Alchimistul este o carte arhicunoscută, devenită fenomen mondial, tradusă în 81 de limbi și o carte care a stabilit recorduri absolute de vânzări. Ceea ce nu se știe însă, este că în primele șase luni de la apariție s-au vândut doar două exemplare. Iar după un an era clar pentru toată lumea că Alchimistul era o carte sortită eșecului (editura a și reziliat contractul cu Coelho după acel prim an de la lansare).

Eu nu sunt fană Paulo Coelho, mai mult chiar, ultimele cărți Spioana și Adulter m-au cam dezamăgit. Dar sunt fană oameni-care-nu-renunță și cărți-cu-un-mesaj. Și Alchimistul le are pe amândouă.

Alchimistul este genul ăla de carte pe care toți oamenii ar trebui să o citească și să învețe ceva din ea. În esență, este vorba despre un bărbat spaniol pe nume Santiago care a studiat la seminar dar care și-a dat seama că  vrea să călătorească, să cunoască lumea și astfel, să-l descopere mai bine pe Dumnezeu. Și, după ce visează două nopți la rând un copil care îi spune că lângă Piramidele din Egipt e îngropată o comoară, decide să facă lungul drum până acolo simțind că asta e destinul său.

De fapt, cartea asta e o pledoarie pentru noi toți să învățăm să ne cunoaștem destinul și vocația, să facem tot ce putem pentru a trăi viața pe care ne-o dorim, să învățăm să vedem semnele care ne îndrumă spre țelurile noastre și să învățăm că nimic nu e întâmplător.

Dar, că și în viață, drumul până la comoară nu e ușor și nici lipsit de piedici, cu cât mai mult te apropii de ea cu atât pare mai departe și cu atât mai greu devine drumul.

Pe mine m-au fascinat atât călătoria fizică pe care o face Santiago din Tarifa (Andaluzia, Spania) până în Tanger (Maroc) și apoi prin deșert până în Al-Fayoum și la Piramide, cât și călătoria spirituală pentru a-și îndeplini Legenda Personală.

Dacă nu ați citit încă Alchimistul vă recomand să o faceți, iar dacă ați citit-o deja, va recomand să o recitiți, e genul de carte care te pune pe gânduri.

Apusuri magice

Am auzit că sunt oameni care plătesc mii de euro pe vacanțe în Santorini doar că să vadă un răsărit sau un apus de soare acolo. Sunt sigură că e ceva excepțional și sunt sigură că merită toți banii dar eu nu sunt unul din acei oameni. Nu sunt nici fotograf profesionist, nici nu am o camera ultraperformantă și nici nu urmăresc să surprind apusuri sau răsărituri de soare cu orice preț. Cu toate astea, s-a întâmplat să fiu prin preajmă în timpul unor apusuri magice și n-am putut rămâne indiferentă la frumusețea lor. Așa că le-am fotografiat și vi le arăt și vouă mai jos.

Sunt doar câteva, dar sunt sigură că pe măsură ce o să descopăr alte locuri mai multe apusuri magice o să mi se arate. 

Sunset in Bath
Sunset at Hurst College
Sunset in Titan
Sunset in Lisbon
Sunset in Hurstpierpoint
Sunset in Hurstpierpoint 2
Sunset in my grandma’s garden

City-break în… Londra

Londra este o adevărată metropolă pe care nu ai voie s-o ratezi dacă îți plac orașele mari, aglomerate și importante. Am avut norocul să vizitez Londra de câteva ori și să o descopăr puțin. Deși nu îmi plac orașele mari și aglomerate, cred că in Londra se găsesc locuri de văzut și lucruri de făcut pentru toate gusturile.

Îmi place foarte mult partea istorică și imperială a Londrei și mai puțin cea modernă, toată numai zgârie-nori și sticlă dar unii spun că amestecul acesta de stiluri este chiar farmecul Londrei.

Ce am făcut în Londra?

Am vizitat Palatul Buckingham, reședința reginei Eliabeth II. Se poate vizita doar vara, timp de câteva săptămâni când regina se află la Balmoral. Trebuie rezervat biletul cu câteva zile înainte, îți alegi intervalul dorit, plăteșți cele 20 de lire iar în ziua respectivă te prezinți alături de sutele de alți turiști la poartă C. Turul nu este ghidat, ti se oferă un ghid audio iar la sfârșit ieși prin Grădinile Palatului (și ele o atracție în sine).

Buckingham Palace
Buckingham Palace Gardens

Lângă Buckingham Palace se află St. James’s Park, un parc mare, frumos, numai bun pentru o pauză când ai obosit de la atâta mers.

St. James’s Park

Am mers în Trafalgar Square, celebra piață din centrul Londrei, locul unde se țin demonstrații, proteste, concerte dar și cina de iftar din timpul Ramadanului, de când Sadiq Khan e primarul orașului. În centrul pieței se află Columna lui Nelson și piața este “păzită” de statuile a patru lei.

Trafalgar Square

În spatele pieței Trafalgar se află National Gallery și National Portrait Gallery (ambele se pot vizită gratuit). Mi-a plăcut foarte mult National Portrait Gallery deoarece colecția de portrete este impresionantă (și mare și diversă). Găzduiește portrete din secolele XII până în zilele noastre, portrete atât ale unor oameni obisnuiti cât și ale marilor lideri ai lumii.

Când vine vorba de muzee, Londra este raiul având foarte multe muzee, unele cu intrare liberă. Preferatele mele sunt Victoria and Albert Museum și National History Museum, amandoua în South Kensington, cartierul meu londonez preferat.

Tot în centrul Londrei se află și Covent Garden, un hub pentru shopping și divertisment. Plin de magazine de toate felurile este și locul preferat al artiștilor de stradă. Practic, la orice oră, în Covent Garden e un spectacol de vreun fel. Dacă sunteți în Covent Garden și aveți poftă de o prăjitură delicioasă va recomand Sweetheart Cupcakes (e cofetăria mea preferată în Londra). Prăjiturile sunt extraordinare iar oamenii care lucrează acolo sunt niște greci super amabili.

Am mers la St. Paul’s Cathedral, faimoasa și impunătoarea catedrală. Se poate urca în cupolă pentru a admira orașul de sus. Se percepe taxa de intrare dar duminica, în timpul slujbei, se poate intra gratuit.

Am mers la Westminster Abbey, altă catedrală faimoasă și impunătoare, unde este înmormântat Isaac Newton și locul unde a fost încoronată regina. Este un edificiu impresionant, la fel de impresionant cum pare la TV (sau pe Netflix dacă urmăriți The Crown).

Westminster Abbey

Am fost în două boat tours pe Tamisa, unul din Tower Bridge până în Westminster, celălalt din Greenwich până în Westminster. Le recomand cu căldură, mai ales în zile însorite. Tururile se pot face și pe jos, dacă aveți energie.

Am mers window shopping pe Oxford Street și Regent’s Street, celebrele artere pline de magazine care mai de care mai scumpe și mai luxoase.

Am mers la Waterstones, raiul iubitorilor de lectură. Acolo găsești ultimele apariții în materie de carte dar si prețurile sunt pe măsură. Pentru prețuri mai accesibile recomand charity shops.

Londra este , cu siguranță, un oraș unic în care nu ai cum să te plictisești și de care nu ai cum să te saturi prea repede. Sunt multe alte lucruri pe care vreau să le văd și să le fac dar le-am lăsat pentru data viitoare.

Modern London

City break în… Florența

Florența  era un vis mai vechi de-al meu și într-o zi caldă și plăcută de sfârșit de august am ajuns în celebrul oraș al Renașterii.

Florența este, fără doar și poate, un oraș plin de artă renascentistă, cu arhitectura aceea specific italiană și este destinația perfectă pentru iubitorii de artă și cultură. It’s safe to say că Florența este un muzeu de artă în aer liber.

Ce am făcut la Florența:

Am mâncat mâncare extraordinar de gustoasă. Pe lângă faimoasele pizza și pasta, la Florența am mâncat cea mai bună înghețată, preferata mea fiind cea cu ricotta și pere. Am mâncat și street food și anume schiaciatta, care se găsește la Al Antico Vinaio și e un fel de sandwich uriaș cu ingrediente proaspete și combinații surprinzătoare. Costă doar 5 euro și e delicioasă.

Am mers în 2 free walking tours, unul în sudul orașului și unul în nordul orașului. Amandoua au fost oferite de două studente la artă și mi-au oferit o mulțime de detalii mai mult sau mai puțin cunoscute despre Florența și Familia de Medici. În plus, ne-au învățat cum să deosebim înghețata artizanală de cea fake.

Am admirat statuile din Piazza della Signoria. Piața asta e un muzeu de artă în aer liber, plină cu statui și, chiar în față primăriei e o replică la scară mai mică a lui David. Locul în sine e fascinant.

Am admirat și vizitat Catedrala, Turnul și Baptiseriul din Florența.

Am traversat Ponte Vecchio pe jos și am admirat magazinele de acolo.

Am mers pe jos până în Piazzale Michelangelo, un platou care-ți oferă o priveliște extraordinară asupra orașului.

Am mers la Palazzo Pitti și Grădinile Boboli.

Am mâncat în Mercato Centrale .

Am vizitat o mulțime de biserici, unele mai vechi, altele mai noi, unele care găzduiau adevărate opere de artă.

Eu am mers la Florența după ce am văzut serialul Medici:Masters of Florence. Îmi doream de mult să merg dar, după ce am văzut serialul, m-am îndrăgostit de istoria acestui oraș. Și vizitandu-l nu am fost deloc dezamăgită de ce am găsit acolo.

Gradinile Boboli
Palazzo Pitti